10 definiții pentru bumbăceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Reg.) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

bumbăceálă sf [At: PAMFILE, I. / Pl: ~celi / E: bumbăci + -eală] 1 (Reg) Vătuire. 2 (Pfm) Bătaie (zdravănă).

BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Rar) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală.

BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din bumbăci + suf. -eală.

BUMBĂCEĂLĂ, bumbăceli, s. f. 1. Bumbăcit, vătuire. 2. Fig. (Familiar) Bătaie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bumbăceálă (rar) s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli

bumbăceálă s. f., g.-d. art. bumbăcélii; pl. bumbăcéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUMBĂCEÁLĂ s. v. vătuire, vătuit.

bumbăcea s. v. VĂTUIRE. VĂTUIT.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bumbăceală, bumbăceli s. f. bătaie

Intrare: bumbăceală
bumbăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcea
  • bumbăceala
plural
  • bumbăceli
  • bumbăcelile
genitiv-dativ singular
  • bumbăceli
  • bumbăcelii
plural
  • bumbăceli
  • bumbăcelilor
vocativ singular
plural

bumbăceală

etimologie:

  • Bumbăci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09