10 definiții pentru bumbăcar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bumbăcár sm [At: PANN, P. V. III, 81 / Pl: ~i / E: bumbac + -ar] 1 (Rar) Planta care produce bumbacul (6). 2 Cultivator de bumbac (6). 3 Negustor de bumbac (6).

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. (Rar) Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac (2); negustor de țesături de bumbac. – Bumbac + suf. -ar.

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac.

BUMBĂCÁR, bumbăcari, s. m. Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Din bumbac + suf. -ar.

BUMBĂCÁR ~i m. 1) Cultivator de bumbac. 2) Lucrător specializat în prelucrarea bumbacului. 3) înv. Negustor de articole de bumbac. /bumbac + suf. ~ar

bumbăcar m. 1. lucrător de bumbac, care îl scarmănă și îl toarce: 2. negustor de bumbac și de bumbăcării.

bumbăcár m. Cel de face saŭ vinde lucrurĭ de bumbac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bumbăcár (rar) s. m., pl. bumbăcári

bumbăcár s. m., pl. bumbăcári

Intrare: bumbăcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bumbăcar
  • bumbăcarul
  • bumbăcaru‑
plural
  • bumbăcari
  • bumbăcarii
genitiv-dativ singular
  • bumbăcar
  • bumbăcarului
plural
  • bumbăcari
  • bumbăcarilor
vocativ singular
  • bumbăcarule
  • bumbăcare
plural
  • bumbăcarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bumbăcar

  • 1. rar Lucrător care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac; negustor de țesături de bumbac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Cultivator de bumbac.
    surse: NODEX
  • 3. învechit Negustor de articole de bumbac.
    surse: NODEX

etimologie:

  • Bumbac + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09