bulucbășie sf [At: BĂLCESCU, M. V. 645 / Pl: ~ii / E: bulucbașă + -ie] 1 Corp de armată comandat de un bulucbașă (1). 2 Timpul cât cineva a fost bulucbașă (1).

bulucbășie s.f. (milit.; în Ev. Med.) Corp de armată comandat de un bulucbașă. Seimenii hătmănești, împărțiți în zece bulucbășii (BĂLC.). • pl. -ii. g.-d. -iei. /bulucbașă + -ie.

BULUCBĂȘIE, bulucbășii, s. f. (Învechit) Buluc (2). Seimenii hătmănești împărțiți în zece bulucbășii. BĂLCESCU, O.I 119.

BULUCBĂȘIE, bulucbășii, s. f. (Înv.) Buluc (2). – Din bulucbașă + suf. -ie.

bulucbășie (înv.) s. f., art. bulucbășia, g.-d. art. bulucbășiei; pl. bulucbășii, art. bulucbășiile (desp. -și-i-)

bulucbășie (înv.) s. f., art. bulucbășia, g.-d. art. bulucbășiei; pl. bulucbășii, art. bulucbășiile

bulucbășie s. f., art. bulucbășia, g.-d. art. bulucbășiei; pl. bulucbășii, art. bulucbășiile

BULUCBĂȘIE s. v. buluc, ceată, steag.

bulucbășie s. v. BULUC. CEATĂ. STEAG.