13 definiții pentru bulfeu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulfeu1 sm vz bufleu

bulfeu2 sn [At: DAMÉ, T. 13 / V: bal~, bâl~, bel~, ~fei, ~feie sf, ~fele sf / E: mg bélfa] Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară; lopățică. Ei că mi-or tăia Resteie, Bulfeie, Dalbe strămurări, Pari pentru căldări. TEODORESCU, P. P. 454. – Pl. și: (s. m.) bulfei (PĂSCULESCU, L. P. 97).

BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Magh. bélfa.

BULFÉU ~e n. Fiecare dintre cele două chingi laterale paralele, care leagă partea de sus a jugului cu cea de jos. [Sil. bul-feu] /<ung. bélfa

bulféŭ și bolféŭ n., pl. eĭe (ung. bélfa). Lemnu opus resteuluĭ, fiulare, jiglă. – Și -féĭ (pl. eĭe) și -feĭe, belfeĭe (pl. ). V. jug.

bufléu sm [At: DELAVRANCEA, S. 229 / V: bulféu1 / Pl: ~ei / E: ns cf bufi] Cățeluș gras.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulfée


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BULFÉU s. (TEHN.) cruce, spetează, stinghie, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)

BULFEU s. (TEHN.) cruce, spetează, stinghie, (pop.) scăluș, (Transilv., Ban. și Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopățică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scîndurică. (~ la jug.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bulféu (bulféie), s. n. – Bucată de lemn care leagă cele două piese orizontale ale jugului. Mag. bélfa (Mîndrescu 138).

Intrare: bulfeu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulfeu
  • bulfeul
  • bulfeu‑
plural
  • bulfeie
  • bulfeiele
genitiv-dativ singular
  • bulfeu
  • bulfeului
plural
  • bulfeie
  • bulfeielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulfeu

  • 1. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lopățică un exemplu
    exemple
    • Ei că mi-or tăia Resteie, Bulfeie, Dalbe strămurări, Pari pentru căldări. TEODORESCU, P. P. 454.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: (masculin) bulfei.
    surse: DLRLC

etimologie: