9 definiții pentru bulbuci bolboci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bulbucí vir [At: DOSOFTEI, V. S. 4, 2 / Pzi: (3) -céște / E: bulbuc] 1-2 (D. apă) A face bulbuci (1) Si: a (se) bulbuca.

BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre apă) A face bulbuci (I 1); a (se) bulbuca (2). – Din bulbuc.

BULBUCÍ, bulbucesc, vb. IV. Intranz. A face bulbuci sau clăbuci; a bulbuca (2). Din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului. RETEGANUL, P. I 48. Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea. ALECSANDRI, P. P. 28. – Variantă: bolbocí (ODOBESCU, S. II 264) vb. IV.

BULBUCÍ, pers. 3 bulbucește, vb. IV. Intranz. (Despre apă) A face bulbuci. – Din bulbuc.

bulbucì v. V. bulbucà: valurile bulbuciau.

bulbucà (bulbucì) v. a clocoti (de valuri), a scoate bășici, a curge cu sgomot. [Onomatopee exprimând sgomotul cu care apa agitată iese dintr’un izvor sau dintr’o sticlă].

bulbucésc v. intr. (d. bulbuc 1). Scot bulbucĭ, clocotesc: apa bulbucește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bulbucí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 să bulbuceáscă

bulbucí vb., ind. prez. 3 sg. bulbucéște, imperf. 3 sg. bulbuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bulbuceáscă

Intrare: bulbuci
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbuci
  • bulbucire
  • bulbucit
  • bulbucitu‑
  • bulbucind
  • bulbucindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bulbucește
(să)
  • bulbucească
  • bulbucea
  • bulbuci
  • bulbucise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bulbucesc
(să)
  • bulbucească
  • bulbuceau
  • bulbuci
  • bulbuciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bolboci
  • bolbocire
  • bolbocit
  • bolbocitu‑
  • bolbocind
  • bolbocindu‑
singular plural
  • bolbocește
  • bolbociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bolbocesc
(să)
  • bolbocesc
  • bolboceam
  • bolbocii
  • bolbocisem
a II-a (tu)
  • bolbocești
(să)
  • bolbocești
  • bolboceai
  • bolbociși
  • bolbociseși
a III-a (el, ea)
  • bolbocește
(să)
  • bolbocească
  • bolbocea
  • bolboci
  • bolbocise
plural I (noi)
  • bolbocim
(să)
  • bolbocim
  • bolboceam
  • bolbocirăm
  • bolbociserăm
  • bolbocisem
a II-a (voi)
  • bolbociți
(să)
  • bolbociți
  • bolboceați
  • bolbocirăți
  • bolbociserăți
  • bolbociseți
a III-a (ei, ele)
  • bolbocesc
(să)
  • bolbocească
  • bolboceau
  • bolboci
  • bolbociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bulbuci bolboci

  • 1. (Despre apă) A face bulbuci; a (se) bulbuca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bulbuca 2 exemple
    exemple
    • Din fundul lacului ieșea un glas bulbucind prin undele lacului. RETEGANUL, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Și pe sus o ridica Și-n mare mi-o arunca! Valurile bulbucea. ALECSANDRI, P. P. 28.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • bulbuc
    surse: DEX '09 DEX '98