3 definiții pentru bujorare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbujora [At: MARIAN, D. 33 / V: ~boj~ / Pzi: ~rez / E: în- + bujor] 1 vr (D. obraji) A se înroși, a se aprinde ca un bujor (1). 2 vr (D. oameni) A se înroși la față. 3 vtf (Rar) A face să se înroșească.

ÎMBUJORA, îmbujorez, vb. I. Refl. (Despre obraji, p. ext. despre persoane, uneori determinat prin «la față») A se face roșu ca bujorul, a se aprinde la față, a se înroși, a se rumeni. Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. – Variantă: bujora vb. I.

Intrare: bujorare
bujorare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujorare
  • bujorarea
plural
  • bujorări
  • bujorările
genitiv-dativ singular
  • bujorări
  • bujorării
plural
  • bujorări
  • bujorărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbujora, îmbujorezverb

  • 1. (Despre obraji) A se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se îmbujoră la față, rușinată parcă de cine știe ce gînduri. ARDELEANU, D. 87. DLRLC
    • format_quote Se-mbujorase la față de parcă chiar l-ar fi văzut pe Sandu venind. MIRONESCU, S. A. 83. DLRLC
    • format_quote Obrajii fetei se îmbujorară. SANDU-ALDEA, D. N. 221. DLRLC
etimologie:
  • În + bujor DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.