4 definiții pentru bujdit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bujdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bujdeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUJDÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bujdí (-désc, -ít), vb.1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.

Intrare: bujdit
bujdit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujdit
  • bujditul
  • bujditu‑
  • bujdi
  • bujdita
plural
  • bujdiți
  • bujdiții
  • bujdite
  • bujditele
genitiv-dativ singular
  • bujdit
  • bujditului
  • bujdite
  • bujditei
plural
  • bujdiți
  • bujdiților
  • bujdite
  • bujditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bujdi

etimologie: