4 definiții pentru bujdit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUJDÍ, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
bujdí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdésc, imperf. 3 sg. bujdeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bujdeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
BUJDÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bujdí (-désc, -ít), vb. – 1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bujdit
bujdit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)