5 definiții pentru bujdire

Explicative DEX

bujdi vb. IV. intr. (reg.) A țîșni, a năvăli, a ieși cu putere. • prez.ind. -esc. /cf. magh. buzdúlni, rom. ciujdi, ciușni.

BUJDI, bujdesc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Reg.) A țâșni, a năvăli. – Cf. magh. buzdúlni.

Ortografice DOOM

bujdi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bujdesc, imperf. 3 sg. bujdea; conj. prez. 3 sg. și pl. bujdească

Etimologice

bujdi (-desc, -it), vb.1. A bolborosi, a fierbe. – 2. A țîșni, a curge. Mag. buzdúlni (DAR; Scriban). În Trans.

Sinonime

BUJDI vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

Intrare: bujdire
bujdire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bujdire
  • bujdirea
plural
  • bujdiri
  • bujdirile
genitiv-dativ singular
  • bujdiri
  • bujdirii
plural
  • bujdiri
  • bujdirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bujdi, bujdescverb

  • 1. regional Năvăli, zbughi, țâșni. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM
    • format_quote Cum rîul de munte... urnind povara Apelor, se varsă și bujdește. (BD.-DEL.) CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.