6 definiții pentru buiurdiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buiurdiu sn [At: ȘIO / V: buior~, buiorultiu, ~rlău, ~ruldiu, buirultău, ~rultiu / Pl: ~ii / E: tc buyur(ule)] (Trm) 1 Ordin al unui pașă sau al marelui vizir pentru Constantinopol. 2-3 (Pex) Ordin (sau decret) domnesc. corectată

buiurdiu n. odinioară: 1. ordinul unui pașă sau vizir pentru Constantinopole (în opozițiune cu firman, destinat provinciilor); 2. decret domnesc. [Turc. BUYURDU].

buĭurdíŭ n., pl. urĭ (turc. buĭurdu). Vechĭ. Ordin scris de un pașă, de vizir saŭ de domn. – V. firman.

buiurultíu sn vz buiurdiu


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buiurdíu (-íe), s. n – (Înv.) Ordin, decret. – Var. buiuruldiu, buiurultiu, buiurlău, buiurdismă. Tc. buyur(ul)du „ordin dat de un guvernator de provincie” (Șeineanu, III, 22); ultima var. din ngr. μουπγιουρντισμα. – Der. buiurdusi (var. buiurdi), vb. (a confirma prin decret, a comunica oficial), din tc. buyurmak, aorist buyurdy, sau din ngr. μουπγιουρντίζω, care provine din tc. (Gáldi 156).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

buiurdíu, buiurdíuri, s.n. (înv.) ordin scris de un pașă, de un vizir.

Intrare: buiurdiu
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiurdiu
  • buiurdiul
  • buiurdiu‑
plural
  • buiurdiuri
  • buiurdiurile
genitiv-dativ singular
  • buiurdiu
  • buiurdiului
plural
  • buiurdiuri
  • buiurdiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buiurdiu
  • buiurdiul
  • buiurdiu‑
plural
  • buiurdie
  • buiurdiele
genitiv-dativ singular
  • buiurdiu
  • buiurdiului
plural
  • buiurdie
  • buiurdielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)