16 definiții pentru bui

din care

Explicative DEX

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

bui1 s [At: DA ms / Pl: nct / E: nct] (Iuz) 1 Băutură care se dă copiilor. 2 (Spc) Împărtășanie.

bui2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.

bui vb. IV. (reg.) 1 intr. (despre apă) A țîșni, a veni cu furie, a izbucni, a năvăli. 2 intr. (despre oameni) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. 3 refl. (despre vite) A se provoca la luptă boncăind. • prez.ind. -iesc. /cf. srb. bujati.

BUI (buesc) I. vb. intr. 1 A răsuna, a vui: orașul începe a ~ de niște sunete surde și depărtate (ALECS.) 2 A da năvală. II. vb. refl. A se înfuria, a da năvală cu furie, a deveni buiac: cînd va veni un dobitoc buindu-se spre-altul (PRV. -MB.) [comp. srb. bujati].

BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.

BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunînd din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati.

boi2 v vz bui

buĭésc V. năboĭesc.

Ortografice DOOM

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, 3 sg. buiește, imperf. 1 buiam; conj. prez. 1 sg. să buiesc, 3 să buiască

bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, imperf. 3 sg. buia; conj. prez. 3 să buiască

bui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, imperf. 3 sg. buia; conj. prez. 3 sg. și pl. buiască

Etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bui (-uesc, -it) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.

Sinonime

Sinonime / cuvinte cu sensuri similare

BUI vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

bui vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

Regionalisme / arhaisme

Explică doar sensurile regionale (sau arhaice) ale cuvintelor.

BUI vb. (ȚR) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cînd va veni un dobitoc buindu-se spre altul, … nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cînd vor paște niște vite striine împreună la un loc și va înceape una dentr-însele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: scr. bujati. Cf. boncăi. verb

Intrare: bui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bui
  • buire
  • buit
  • buitu‑
  • buind
  • buindu‑
singular plural
  • buiește
  • buiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiesc
(să)
  • buiesc
  • buiam
  • buii
  • buisem
a II-a (tu)
  • buiești
(să)
  • buiești
  • buiai
  • buiși
  • buiseși
a III-a (el, ea)
  • buiește
(să)
  • buiască
  • buia
  • bui
  • buise
plural I (noi)
  • buim
(să)
  • buim
  • buiam
  • buirăm
  • buiserăm
  • buisem
a II-a (voi)
  • buiți
(să)
  • buiți
  • buiați
  • buirăți
  • buiserăți
  • buiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiesc
(să)
  • buiască
  • buiau
  • bui
  • buiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bui, buiescverb

  • 1. A da năvală, a se înghesui. DEX '09 DEX '98
  • 2. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. DLRM
    sinonime: chema
  • 3. A urca (la deal). DLRM
    sinonime: urca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.