opțiuni
  • info
16 definiții pentru bui

Explicative DEX

BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

bui1 s [At: DA ms / Pl: nct / E: nct] (Iuz) 1 Băutură care se dă copiilor. 2 (Spc) Împărtășanie.

bui2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.

bui vb. IV. (reg.) 1 intr. (despre apă) A țîșni, a veni cu furie, a izbucni, a năvăli. 2 intr. (despre oameni) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. 3 refl. (despre vite) A se provoca la luptă boncăind. • prez.ind. -iesc. /cf. srb. bujati.

BUI (buesc) I. vb. intr. 1 A răsuna, a vui: orașul începe a ~ de niște sunete surde și depărtate (ALECS.) 2 A da năvală. II. vb. refl. A se înfuria, a da năvală cu furie, a deveni buiac: cînd va veni un dobitoc buindu-se spre-altul (PRV. -MB.) [comp. srb. bujati].

BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.

BUI, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunînd din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati.

boi2 v vz bui

buĭésc V. năboĭesc.

Ortografice DOOM

bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, 3 sg. buiește, imperf. 1 buiam; conj. prez. 1 sg. să buiesc, 3 să buiască

bui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, imperf. 3 sg. buia; conj. prez. 3 să buiască

bui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiesc, imperf. 3 sg. buia; conj. prez. 3 sg. și pl. buiască

Etimologice

bui (-uesc, -it) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.

Sinonime

BUI vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

bui vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.

Arhaisme și regionalisme

BUI vb. (ȚR) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cînd va veni un dobitoc buindu-se spre altul, … nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cînd vor paște niște vite striine împreună la un loc și va înceape una dentr-însele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: scr. bujati. Cf. boncăi. verb

Intrare: bui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bui
  • buire
  • buit
  • buitu‑
  • buind
  • buindu‑
 singular plural
  • buiește
  • buiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiesc
 (să)
  • buiesc
  • buiam
  • buii
  • buisem
a II-a (tu)
  • buiești
 (să)
  • buiești
  • buiai
  • buiși
  • buiseși
a III-a (el, ea)
  • buiește
 (să)
  • buiască
  • buia
  • bui
  • buise
plural I (noi)
  • buim
 (să)
  • buim
  • buiam
  • buirăm
  • buiserăm
  • buisem
a II-a (voi)
  • buiți
 (să)
  • buiți
  • buiați
  • buirăți
  • buiserăți
  • buiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiesc
 (să)
  • buiască
  • buiau
  • buiră
  • buiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bui, buiescverb

  • 1. A da năvală, a se înghesui. DEX '09 DEX '98
    sinonime: năvăli înghesui
  • 2. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. DLRM
    sinonime: chema
  • 3. A urca (la deal). DLRM
    sinonime: urca
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bui” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6