12 definiții pentru bui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buí2 [At: N. IONESCU / Pzi: ? / E: srb bujati] 1 vi (D. apă) A țâșni cu putere Si: a năvăli. 2 vi (D. ființe) A năvăli. 3 vr (D. vite) A se provoca la luptă boncănind.

bui1 s [At: DA ms / Pl: n / E: nct] (Iuz) 1 Băutură care se dă copiilor. 2 (Spc) Împărtășanie.

BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. sb. bujati.

BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. A da năvală, a năvăli, a se înghesui. – Cf. scr. bujati.

BUÍ, buiesc, vb. IV. Intranz. 1. A chema, a da semnale prin strigăte, sunând din corn etc. ♦ A răsuna, a vui. 2. A urca (la deal). 3. A da năvală. – Comp. sb. bujati.

BUI vb. (ȚR) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cînd va veni un dobitoc buindu-se spre altul, … nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cînd vor paște niște vite striine împreună la un loc și va înceape una dentr-însele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: scr. bujati. Cf. boncăi. verb


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 să buiáscă

buí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buiésc, imperf. 3 sg. buiá; conj. prez. 3 sg. și pl. buiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUÍ vb. v. erupe, irupe, izbucni, năvăli, răbufni, țâșni.

bui vb. v. ERUPE. IRUPE. IZBUCNI. NĂVĂLI. RĂBUFNI. ȚÎȘNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.

Intrare: bui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bui
  • buire
  • buit
  • buitu‑
  • buind
  • buindu‑
singular plural
  • buiește
  • buiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • buiesc
(să)
  • buiesc
  • buiam
  • buii
  • buisem
a II-a (tu)
  • buiești
(să)
  • buiești
  • buiai
  • buiși
  • buiseși
a III-a (el, ea)
  • buiește
(să)
  • buiască
  • buia
  • bui
  • buise
plural I (noi)
  • buim
(să)
  • buim
  • buiam
  • buirăm
  • buiserăm
  • buisem
a II-a (voi)
  • buiți
(să)
  • buiți
  • buiați
  • buirăți
  • buiserăți
  • buiseți
a III-a (ei, ele)
  • buiesc
(să)
  • buiască
  • buiau
  • bui
  • buiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)