BUHAIU sm. 1 Mold. 🐒 Taur: își asvîrle țîrnă după cap ca ~l (CRG.); În mijlocul satului Rage ~ul împăratului (GOR.) (ghicit. despre „clopot”) ¶ 2 Instrument făcut dintr’o putinică fără fund, legată la gură cu o piele de oaie tăbăcită, prin mijlocul căreia se trece o șuviță de păr de cal care, cînd se trage, produce un sunet puternic ca și cînd ar rage un taur; se întrebuințează cînd se umblă cu plugușorul la colindat, în seara de sf. Vasile (🖼 639): anul nou se plimba pe strade cu sunete de clopoței, cu vuete de ~ (GN.); la pl. și buhaiuri: seara boncăluiau în toate părțile buhaiurile (SAD.) ¶ 3 pr. anal. Sirenă de la o fabrică (ce rage ca buhaiul): ~l nu sunase încă în munte contenirea lucrului (SAD.) ¶ 4 🔧 Un fel de rindea mai mare ¶ 5 🏚 Partea morii de apă care ridică sau coboară polița, prisnelul și pietrele, spre a măcina făina mai aspră sau mai moale ¶ 6 🚜 Cîrligul coasei ¶ 7 Stupul care nu roește ¶ 8 👕 Trans. Un fel de mintean, de lînă albă sau neagră, cu glugă: Pînă-și ia ~ ’n spate, Trecut-a de miez de noapte (IK. -BRS.) ¶ 9 🐦 ~-DE-BALTĂ = BOU-DE-BALTĂ¹: rămîn cu ochii holbați ca niște buhai-de-baltă (ALECS.) ¶ 10 🐟 = BOU-DE-BALTĂ² [rut.].

buhaiu m. Mold. 1. taur: poate vre’un buhaiu înfuriat i-a veni de hac CR.; 2. putinică cu o coardă pe fund, ale cării vibrațiuni imită răgetul buhaiului: cu buhaiul se colindă în seara de Sf. Vasile, urând plugușorul; 3. (de baltă), pasăre numită și bou de baltă, ale cării strigăte repețite vestesc (după credința poporului) un an mănos; 4. om gros și gras cu glas de taur; 5. stupul ce nu roiește; 6. rândea mare purtată de doi inși; 7. Buc. cârligul coasei; 8. partea morii care ridică sau coboară polița, prisnelul și pietrele. [Rut. BUHAĬ].