7 definiții pentru buf (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buf2 sn [At: DEX2 / Pl: ? / E: nct] Figură la jocul de arșice.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul de arșice. – Et. nec.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul de arșice. – Et. nec.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul cu arșice. Le potrivea [arșicele] așa de bine, că buful cădea totdeauna pe ceilalți jucători. GHICA, S. 300.

BUF2 s. n. Numele unei figuri la jocul de arșice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

buf s. n. sg. (mar.) obiecte aduse din cursă cu intenția de a fi comercializate.

Intrare: buf (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buf
  • buful
  • bufu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • buf
  • bufului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buf (s.n.)

  • 1. Numele unei figuri la jocul de arșice.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Le potrivea [arșicele] așa de bine, că buful cădea totdeauna pe ceilalți jucători. GHICA, S. 300.
      surse: DLRLC

etimologie: