11 definiții pentru bufă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

búfă2 sf [At: DEX2 / Pl: ~fe / E: cf it buffa] 1 Cută.

BÚFĂ, bufe, s. f. (Rar) Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte. – Cf. it. buffa.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată, umflată, bufantă la îmbrăcăminte și mai ales la rochii. Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte.

BÚFĂ s.f. Cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. [< it. buffa].

BÚFĂ s. f. cută, fald, umflătură la mâneca unei haine, la pantaloni etc. (< it. buffa)

BÚFĂ ~e f. Fald la un obiect vestimentar. /<it. buffa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

búfă (rar) s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe

búfă s. f., g.-d. art. búfei; pl. búfe


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bufă, bufe s. f. 1. amantă, iubită. 2. prostituată.

Intrare: bufă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • bufa
plural
  • bufe
  • bufele
genitiv-dativ singular
  • bufe
  • bufei
plural
  • bufe
  • bufelor
vocativ singular
plural

bufă

  • 1. Cută îndoită, fald la un obiect de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Adora, în forma și culoarea vestmîntului, în bufele mari ale umerilor și în căldura mătăsoasă a atlasului... făptura și gîndul logofetesei din alte vremuri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 284.
      surse: DLRLC

etimologie: