14 definiții pentru budist (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține budismului, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Din fr. bouddhiste.

budíst, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 305 / Pl: ~iști, ~e / E: fr buddhiste] 1 a Care aparține budismului. 2 a Privitor la budism. 3 smf Adept al budismului.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, s. m. și f. Adept al budismului. ♦ (Adjectival) Care ține de budism. Templu budist.

BUDÍST, -Ă, budiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de budism, privitor la budism. 2. S. m. și f. Adept al budismului. – Fr. bouddhiste.

BUDÍST, -Ă adj. Referitor la budism. // s.m. și f. Adept al budismului. [< fr. bouddhiste].

BUDÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al budismului; budic. (< fr. bouddhiste)

BUDÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al budismului. /<fr. bouddhiste

*budíst, -ă s. Adept al budizmului. Adj. Doctrina budistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; adj. f., s. f. budístă, pl. budíste

budíst adj. m., s. m., pl. budíști; f. sg. budístă, pl. budíste


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Federația mondială a budiștilor (World Fellowship of Buddhists), organizație budistă cu sediul la Colombo, capitala republicii Sri Lanka, având drept scop reunirea sufletească a tuturor țărilor budiste.

World Fellowship of Buddhists v. Federația mondială a budiștilor.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

budist, budiști s. m. soldat însărcinat cu curățenia la W.C.

Intrare: budist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budist
  • budistul
  • budistu‑
plural
  • budiști
  • budiștii
genitiv-dativ singular
  • budist
  • budistului
plural
  • budiști
  • budiștilor
vocativ singular
  • budistule
  • budiste
plural
  • budiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

budist, -ă (persoană) budistă

  • 1. Adept al budismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: