opțiuni
  • info

13 definiții pentru bucăți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.

bucăți vb. IV. tr. (pop.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. A bucățit pîinea. ◊ (cu compl. intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea (POP.). ♦ A sparge. Hîrbul mi l-ai bucățit (ALECS.). • prez.ind. -esc. /bucăți, pl. lui bucată + -i.

BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.

BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.

A BUCĂȚI ~esc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată

bucățì v. a face bucăți.

bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, 3 sg. bucățește, imperf. 1 bucățeam; conj. prez. 1 sg. să bucățesc, 3 să bucățească

bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, imperf. 3 sg. bucățea; conj. prez. 3 să bucățească

bucăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, imperf. 3 sg. bucățea; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCĂȚI vb. v. îmbucătăți.

bucăți vb. v. ÎMBUCĂTĂȚI.

Intrare: bucăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucăți
  • bucățire
  • bucățit
  • bucățitu‑
  • bucățind
  • bucățindu‑
 singular plural
  • bucățește
  • bucățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucățesc
 (să)
  • bucățesc
  • bucățeam
  • bucății
  • bucățisem
a II-a (tu)
  • bucățești
 (să)
  • bucățești
  • bucățeai
  • bucățiși
  • bucățiseși
a III-a (el, ea)
  • bucățește
 (să)
  • bucățească
  • bucățea
  • bucăți
  • bucățise
plural I (noi)
  • bucățim
 (să)
  • bucățim
  • bucățeam
  • bucățirăm
  • bucățiserăm
  • bucățisem
a II-a (voi)
  • bucățiți
 (să)
  • bucățiți
  • bucățeați
  • bucățirăți
  • bucățiserăți
  • bucățiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucățesc
 (să)
  • bucățească
  • bucățeau
  • bucățiră
  • bucățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucăți, bucățescverb

  • 1. popular A tăia sau a sfâșia în bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciocârti ciopârți îmbucătăți
    • format_quote Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. DLRLC
    • format_quote Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. DLRLC
    • format_quote Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503. DLRLC
etimologie:
  • bucată DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.