opțiuni
  • info

8 definiții pentru bucătură

Explicative DEX

BUCĂTURĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

BUCĂTURĂ, bucături, s. f. (Pop.) Îmbucătură. – Cf. îmbucătură.

bucătură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bucată + -ură] (Pop) Îmbucătură.

bucătură s.f. (pop.) Cantitate de alimente ce poate fi luată în gură; îmbucătură. Bucătură de pîine. • pl. -i. /bucată + -ură.

BUCĂTURĂ (pl. -uri) sf. 1 = ÎMBUCĂTURĂ: acesta își înghiți bucătura (VLAH.) 2 Bucată dintr’un lucru de mîncare: cu suflet îndurător îi întindeau cîte o ~ (RET.) 3 Trans. 🍽 Fel de bucate: își adună dar toată iscusința, ca să poată face o ~ care să-i placă împărătesei (RET.).

bucătură f. câtă mâncare se poate lua în gură: bucătură de pâine.

bucătúră f., pl. ĭ (d. bucă). Olt. Îmbucătură, gălătuc, înghițitură (NPl. Ceaur, 44). A face bucăturĭ, a face bucățĭ (tăind, rupînd).

BUCĂTURICĂ (pl. -rele) sf. dim. BUCĂTURĂ: mă lasă și pe mine să frig la focul tău această ~ (MERA).

Ortografice DOOM

bucătură s. f., g.-d. art. bucăturii; pl. bucături

Intrare: bucătură
bucătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucătură
  • bucătura
plural
  • bucături
  • bucăturile
genitiv-dativ singular
  • bucături
  • bucăturii
plural
  • bucături
  • bucăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucătură, bucăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • cf. îmbucătură DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.