3 definiții pentru buciumat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCIUMA, bucium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare.
A BUCIUMA bucium intranz. 1) A scoate sunete de bucium, suflând; a cânta din bucium. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a răspândi o știre la toată lumea; a trâmbița. [Sil. -ciu-ma] /<lat. bucinare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buciuma vb., ind. prez. 1 sg. bucium, 3 sg. și pl. buciumă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: buciumat
buciumat participiu
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
buciuma, buciumverb
-
- Pădurarul s-auzea buciumînd din corn în adîncurile pădurii. SANDU-ALDEA, U. P. 65. DLRLC
- [Ursan] un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. DLRLC
- Bucium de aur a luat, în țară a buciumat, Mare oaste-a ridicat. TEODORESCU, P. P. 177. DLRLC
- Toamna căzuse. Vînturile începuseră a buciuma prin cuhalmurile Siretului, iar apele a ofta în noapte. DUNĂREANU, N. 142. DLRLC
-
- De pe mii de însorite creste, Veți buciuma în patru vînturi veste. TOMA, C. V. 212. DLRLC
- Sirenele buciumă cu noi împreună... cîntecul lor de chemare. DEȘLIU, G. 19. DLRLC
- Vîntul aducea cîntecul codrilor bătrîni; toamna își buciuma mîhnirea în adîncimi. SADOVEANU, O. I 230. DLRLC
-
-
etimologie:
- bucinare DEX '09 DEX '98