8 definiții pentru buciumare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BUCIUMARE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.
BUCIUMARE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. – V. buciuma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
buciumare sf [At: CORESI, EV. 28/10 / Pl: ~mări / E: buciuma] (Rar) 1 Semnalare din bucium. 2 (Fig) Vestire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buciumare s.f. Acțiunea de a buciuma și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. buciuma.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BUCIUMARE, buciumări, s. f. Suflare, cîntare din bucium sau din alte instrumente asemănătoare. (Fig.) Trăsura intră în codru, într-o noapte umedă, bîntuită de buciumări sălbatice. SADOVEANU, O. III 76.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BUCIUMARE, buciumări, s. f. Acțiunea de a buciuma și rezultatul ei.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
buciumare s. f., g.-d. art. buciumării; pl. buciumări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
buciumare s. f., g.-d. art. buciumării; pl. buciumări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
buciumare s. f., g.-d. art. buciumării; pl. buciumări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
buciumare, buciumărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a buciuma și rezultatele ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trăsura intră în codru, într-o noapte umedă, bîntuită de buciumări sălbatice. SADOVEANU, O. III 76. DLRLC
-
etimologie:
- buciuma DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.