BUC², s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

buc³ sm [At: DEX² / Pl: (2) buci / E: ns cf alb byk] (Reg) 1 Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă, in sau după măcinarea boabelor de porumb. 2 (Lpl) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepei.

buc¹ s.n. Loc.adv. (reg.) Într-un buc = imediat, într-o clipă, foarte repede. Într-un buc (furnicile) au și ales nisipul. (CR.). • /cf. îmbuca.

buc² s.m. (reg.) 1 Pleavă rămasă după vînturarea semințelor de cînepă sau de in, după măcinarea boabelor de cereale (porumb, grîu etc.). Pisa mălaiul și-l vîntura de buc (CR.). 2 (la pl.) Fire scurte rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cînepii. Buci pentru făcut saci (CR.). • pl. -ci. /cf. alb. byk.

❍BUC¹ sm. Mold. Bucov. Trans. 1 🚜 Pleava rămasă după vînturarea seminței de cînepă sau de in, după pisarea boabelor de porumb, etc.: pisa malaiul și-l vîntura de ~ (CRG.) ¶ 2 Caier pe sfîrșite ¶ 3 pl. Mold. Firicelele de calitatea cea mai proastă, rămase în dinții pieptenelui de la unele materii textile (cînepă, cîlți, etc.), după ce s’au răgilat și periat: aici sînt niște ~i de la mămuca, pentru făcut saci (CRG.) [comp. alb. buk „pleavă”].

BUC², (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC¹ s. m. (Mold., Bucov., Transilv.) Pleavă de cereale. Pisa mălaiul și-l vîntura de buc. CREANGĂ, P. 6.

BUC³, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cînepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.

BUC ~ci m. 1) mai ales la pl. Scamă rămasă după prelucrarea unor materiale textile (in, cânepă etc.). 2) Pleavă rămasă de la vânturatul sau măcinatul semințelor de in, cânepă sau cereale. /Cuv. autoht.

buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într’un buc, foarte de grabă, într’o clipă. [Origină necunoscută].

1) buc m., numaĭ la pl. 1) Fulgĭ rămașĭ de la lînă orĭ de la cînepă după ce a fost trecută pin pepteneĭ: țolurĭ groase de bucĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grîne, de la sămînța de cînepă ș.a.: pisa mălaĭu și-l vîntura de buc (Crg.) V. cîlțĭ.

buc (fag; pleavă) (reg.) s. m., (fagi; scame) pl. buci

!buc¹ (pleavă) (reg.) s. n.

buc (pleavă) s. m., (scame de cânepă, in) pl. buci