10 definiții pentru buc (pleavă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buc3 sm [At: DEX2 / Pl: (2) buci / E: ns cf alb byk] (Reg) 1 Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă, in sau după măcinarea boabelor de porumb. 2 (Lpl) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepei.

BUC2, s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC1 s. m. (Mold., Bucov., Transilv.) Pleavă de cereale. Pisa mălaiul și-l vîntura de buc. CREANGĂ, P. 6.

BUC3, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.

BUC ~ci m. 1) mai ales la pl. Scamă rămasă după prelucrarea unor materiale textile (in, cânepă etc.). 2) Pleavă rămasă de la vânturatul sau măcinatul semințelor de in, cânepă sau cereale. /Cuv. autoht.

buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într’un buc, foarte de grabă, într’o clipă. [Origină necunoscută].

1) buc m., numaĭ la pl. 1) Fulgĭ rămașĭ de la lînă orĭ de la cînepă după ce a fost trecută pin pepteneĭ: țolurĭ groase de bucĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grîne, de la sămînța de cînepă ș.a.: pisa mălaĭu și-l vîntura de buc (Crg.) V. cîlțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!buc1 (pleavă) (reg.) s. n.

buc (pleavă) s. m., (scame de cânepă, in) pl. buci

Intrare: buc (pleavă)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buc
  • bucul
  • bucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • buc
  • bucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buc (pleavă)

  • 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Pisa mălaiul și-l vîntura de buc. CREANGĂ, P. 6.
      surse: DLRLC
  • comentariu Unele surse îl încadrează ca s.m.
    surse: dexonline

etimologie: