10 definiții pentru buc (pleavă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUC2, s. n. (2) buci, s. m., (Reg.) 1. S. n. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. S. m. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

buc3 sm [At: DEX2 / Pl: (2) buci / E: ns cf alb byk] (Reg) 1 Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă, in sau după măcinarea boabelor de porumb. 2 (Lpl) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepei.

BUC2, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc. 2. (La pl.) Scame rămase de la melițarea și pieptănarea inului și a cânepii. – Cf. alb. byk.

BUC1 s. m. (Mold., Bucov., Transilv.) Pleavă de cereale. Pisa mălaiul și-l vîntura de buc. CREANGĂ, P. 6.

BUC3, (2) buci, s. m. (Reg.) 1. Pleavă de cereale. 2. (La pl.) Firișoare de calitate inferioară rămase de la melițarea inului și a cânepii. – Comp. alb. buk „pleavă”.

BUC ~ci m. 1) mai ales la pl. Scamă rămasă după prelucrarea unor materiale textile (in, cânepă etc.). 2) Pleavă rămasă de la vânturatul sau măcinatul semințelor de in, cânepă sau cereale. /Cuv. autoht.

buc m. Mold. 1. pleava ce rămâne după baterea grânelor, cânepei, inului, câlților: aci sunt niște buci, pentru făcut saci CR.; 2. caier pe sfârșite: stau să sfârșesc și bucul ăsta; într’un buc, foarte de grabă, într’o clipă. [Origină necunoscută].

1) buc m., numaĭ la pl. 1) Fulgĭ rămașĭ de la lînă orĭ de la cînepă după ce a fost trecută pin pepteneĭ: țolurĭ groase de bucĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 324). 2) Sing. Col. Pleava de la grîne, de la sămînța de cînepă ș.a.: pisa mălaĭu și-l vîntura de buc (Crg.) V. cîlțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!buc1 (pleavă) (reg.) s. n.

buc (pleavă) s. m., (scame de cânepă, in) pl. buci

Intrare: buc (pleavă)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buc
  • bucul
  • bucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • buc
  • bucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

buc (pleavă)

  • 1. Pleavă rămasă după vânturarea semințelor de cânepă sau de in, după măcinarea boabelor de porumb etc.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Pisa mălaiul și-l vîntura de buc. CREANGĂ, P. 6.
      surse: DLRLC
  • comentariu Unele surse îl încadrează ca s.m.
    surse: dexonline

etimologie: