12 definiții pentru bubat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUBÁT, bubaturi, s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

bubát1 sn [At: ȘEZ. IX, 125 / Pl: ~uri / E: buba2] (Reg) 1 Variolă. 2 (Îs) Zilele ~ului Luna decembrie. 3 (Îs) ~ mare Vărsat mare. 4 Bubare.

BUBÁT s. n. (Pop.) Variolă. – Contaminare între bubă și [vărs]at.

BUBÁT s. n. (Pop.) Vărsat, variolă. – Din bubă + [vărs]at.

BUBÁT1 n. pop. Boală contagioasă, caracterizată prin apariția pe suprafața pielii a unor bubulițe purulente, care, după vindecare, pot lăsa urme definitive; variolă; vărsat. /bubă + [vărs]at

bubat a. 1. plin de bube; 2. ciupit de vărsat. ║ n. vărsat.

bubát n., pl. urĭ (d. bubă). Olt. Boala numită vărsat. Cĭugulit de bubat, cĭupit de vărsat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bubát (pop.) s. n., pl. bubáturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BUBÁT s. v. scarlatină, variolă, vărsat.

bubat s. v. SCARLATINĂ. VARIOLĂ. VĂRSAT.

BUBAT NÉGRU s. v. vărsat negru.

Intrare: bubat (s.n.)
bubat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bubat
  • bubatul
  • bubatu‑
plural
  • bubaturi
  • bubaturile
genitiv-dativ singular
  • bubat
  • bubatului
plural
  • bubaturi
  • bubaturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bubat (s.n.)

etimologie: