8 definiții pentru brăhnit

Explicative DEX

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

brăhnit sn [At: DA ms / Pzi: ~uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). corectat(ă)

brăhnit s.n. (reg.) Faptul de a brăhni. ♦ Concr. Sunetul pe care îl scot căprioarele, cerbii cînd simt că sînt în primejdie. • pl. -uri. /v. brăhni.

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele cînd se sperie.

Ortografice DOOM

brăhnit (reg.) s. n.

brăhnit s. n.

brăhnit s. n.

Arhaisme și regionalisme

brăhnit, (brăhnet), s.n. Sunet scos de căprior, când este în pericol. – Din brăhni.

Intrare: brăhnit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitul
  • brăhnitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brăhnitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi brăhni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.