8 definiții pentru brăhnit

Explicative DEX

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.

brăhnit sn [At: DA ms / Pzi: ~uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). corectat(ă)

brăhnit s.n. (reg.) Faptul de a brăhni. ♦ Concr. Sunetul pe care îl scot căprioarele, cerbii cînd simt că sînt în primejdie. • pl. -uri. /v. brăhni.

BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele cînd se sperie.

Ortografice DOOM

brăhnit (reg.) s. n.

brăhnit s. n.

brăhnit s. n.

Regionalisme / arhaisme

brăhnit, (brăhnet), s.n. Sunet scos de căprior, când este în pericol. – Din brăhni.

Intrare: brăhnit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitul
  • brăhnitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • brăhnit
  • brăhnitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brăhnitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi brăhni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.