8 definiții pentru brăhnit
Explicative DEX
BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. – V. brăhni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
brăhnit sn [At: DA ms / Pzi: ~uri / E: brăhni] 1 Sunet răgușit și sacadat de spaimă scos de căprioare. 2 Scoatere de brăhnituri (1). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
brăhnit s.n. (reg.) Faptul de a brăhni. ♦ Concr. Sunetul pe care îl scot căprioarele, cerbii cînd simt că sînt în primejdie. • pl. -uri. /v. brăhni.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BRĂHNIT s. n. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele cînd se sperie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
brăhnit (reg.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
brăhnit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
brăhnit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
brăhnit, (brăhnet), s.n. Sunet scos de căprior, când este în pericol. – Din brăhni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
brăhnitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a brăhni; sunetul pe care îl scot căpriorii și căprioarele când simt că sunt în pericol. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- brăhni DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.