opțiuni
  • info

10 definiții pentru brâncire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNCI1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.

BRÂNCI1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2.

brînci1 vb. IV. tr., refl. recipr. (reg.) A împinge cu mîna; a (se) îmbrînci. • prez.ind. -esc. /brîncă2 + -i.

brînci2 s.m. v. brîncă2.

BRÎNCI2 vb. IV v. îmbrînci.

BRÎNCI1, vb. IV. v. îmbrînci.

brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături.

brîncésc V. îmbrîncesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

brânci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brâncesc, imperf. 3 sg. brâncea; conj. prez. 3 sg. și pl. brâncească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRÂNCI vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.

brânci vb. v. GHIONTI. IZBI. ÎMBOLDI. ÎMBRÎNCI. ÎMPINGE. ÎNGHIONTI.

Intrare: brâncire
brâncire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâncire
  • brâncirea
plural
  • brânciri
  • brâncirile
genitiv-dativ singular
  • brânciri
  • brâncirii
plural
  • brânciri
  • brâncirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brânci, brâncescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.