BRUN, -Ă, bruni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Cafeniu-închis. 2. S. n. Culoare brună (1). 3 (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

brun, brună [At: NEGRUZZI, S. I, 327 / Pl: ~i, ~e / E: fr brun] 1 a Cafeniu închis. 2 sn Culoare cafenie închisă. 3 a (D. oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru.

brun, -ă adj., s.n. 1 adj. De culoare cafeniu-închis. Bolta brună tremură (EMIN.). ◊ Bere brună = bere de culoarea caramelului, maronie. ◊ Poet. Și la vîntul din pustie, la răcoarea nopții brună (EMIN.). 2 s.n. Culoarea cafeniu-închis; maro. ◊ Compus: brun-roșiatic = nuanță de maro spre roșu. 3 adj. (despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet. Nu le-ar putea cineva deosebi dacă... n-ar fi una brună și alta blondă (C. NEGR.). • pl. -i, -e. /<fr. brun.

BRUN, -Ă, bruni, -e, adj. 1. Cafeniu-închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu-închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă și părul negru; brunet, oacheș. – Din fr. brun.

BRUN, -Ă adj., s.n. Cafeniu-închis. // adj., s.m. și f. (Om) cu părul negru, cu ten negricios; brunet, oacheș. [< it. bruno, fr. brun].

BRUN, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare cafeniu-închis. II. adj., s. m. f. (om) cu părul negru și ten negricios; brunet, oacheș. (< fr. brun)

BRUN¹ n. Culoare cafenie-închisă. /<fr. brun

brun² s. n.

brun² s. n.

BRUN, -Ă (< fr.) adj., subst. 1. Adj., s. n. Cafeniu-închis. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu părul negru, cu ten negricios; (om) brunet, oacheș, smead, negricios. 3. S. f. Brună de Maramureș = rasă autohtonă de taurine, formată (începînd din 1881) prin încrucișarea de absorbție a animalelor din rasa de munte (mocăniță) cu tauri schwyz; este de culoare brună cu nuanțe de la brun-argintiu pînă la brun-închis, crescută pentru producția mixtă (lapte-carne).