9 definiții pentru bruma


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă.

bruma [At: IORGA, S. D. XIII, 50 / Pzi: 3 ~ea / E: brumă + -a] 1 vi A cădea brumă. 2-3 vtr A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma. corectată

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ Fig. Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207.

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1.

A BRUMÁ ~eáză 1. intranz. rar A cădea brumă. 2. tranz. A acoperi cu brumă. /Din brumă

brumà v. a cădea sau a bate bruma.

bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

brumá vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză

Intrare: bruma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruma
  • brumare
  • brumat
  • brumatu‑
  • brumând
  • brumându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • brumea
(să)
  • brumeze
  • bruma
  • brumă
  • brumase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • brumea
(să)
  • brumeze
  • brumau
  • bruma
  • brumaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bruma rar

  • 1. intranzitiv A cădea brumă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu brumă sau cu ceva care seamănă cu bruma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21.
      surse: DLRLC
    • figurat Peste munții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • brumă
    surse: DEX '09 DEX '98