opțiuni
  • info
9 definiții pentru brobință

Explicative DEX

brobință sf [At: I. IONESCU, M. 64 / V: ~biță, brub~ / Pl: ~e / E: ctm bobiță, broboană] 1 (Bot; reg) Prună. 2 (D. lapte; îrg; îe) A se face ~ A se covăsi. 3 (Mpl) Broboniță.

brobință s.f. (reg.) 1 Boabă, bobiță. Strugure cu brobința neagră. 2 (bot.) Plantă din care se obține un colorant galben (Reseda luteola). 3 (bot.) Prună. 4 Expr. (reg.) A se face brobință = a se covăsi. Laptele s-a făcut brobință • pl. -e. /broboană + bobiță, prin contaminare.

BROBINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🌿 Broboană, boabă 2 Olten. (VÎRC.) 🩺 Bubuliță, sgrăbunță [comp. BROBOANĂ].

brobință f. plantă ce servește la văpsit galben (Reseda luteola). [Cf. drobiță].

brobínță f., pl. e (din broboană și bobiță). Broboană.

brobiță sf vz brobință

brubință sf vz brobință corectat(ă)

Sinonime

BROBINȚĂ s. v. bobiță, rechie.

brobință s. v. BOBIȚĂ. RECHIE.

Intrare: brobință
brobință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brobință
  • brobința
plural
  • brobințe
  • brobințele
genitiv-dativ singular
  • brobințe
  • brobinței
plural
  • brobințe
  • brobințelor
vocativ singular —
plural —
brobiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brobiță
  • brobița
plural
  • brobițe
  • brobițele
genitiv-dativ singular
  • brobițe
  • brobiței
plural
  • brobițe
  • brobițelor
vocativ singular —
plural —
brubință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brubință
  • brubința
plural
  • brubințe
  • brubințele
genitiv-dativ singular
  • brubințe
  • brubinței
plural
  • brubințe
  • brubințelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

brobință, brobințesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.