10 definiții pentru broșare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

broșare sf [At: DA / Pl: ări / E: broșa + -re] 1 Coasere împreună a foilor și copertelor moi ale unei cărți, broșuri etc. Si: broșat1 (1). 2 (Teh) Prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă Si: broșat1 (2).

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa.

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa. 1. Coaserea împreună a colilor unei broșuri, a unui caiet, a unei cărți etc., și punerea lor într-o copertă moale. 2. Prelucrarea pieselor de metal la mașina de broșat.

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa.

BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

broșáre s. f., g.-d. art. broșắrii; pl. broșắri

broșáre s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BROȘÁRE s. broșat. (~ unei cărți.)

BROȘARE s. broșat. (~ a unei cărți.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BROȘÁRE (< fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese.

Intrare: broșare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • broșare
  • broșarea
plural
  • broșări
  • broșările
genitiv-dativ singular
  • broșări
  • broșării
plural
  • broșări
  • broșărilor
vocativ singular
plural