8 definiții pentru brizant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brizánt [At: DA ms / Pl: ~nți, ~e / E: fr brisant] 1 a (D. explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare. 2 a (D. bombe) Care conține un exploziv brizant (1). 3 smp Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip sau de pietriș.

BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

BRIZÁNT, -Ă, brizanți, -te, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Despre explozive) A cărui combustie este atât de rapidă, încât suflul gazelor produse poate distruge corpurile înconjurătoare; (despre bombe) care conține un astfel de exploziv. 2. S. m. pl. Valuri care se sparg producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș. – Din fr. brisant.

BRIZÁNT, -Ă adj. Care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând gaze sub presiune. // s.m.pl. Valuri care se sparg în apropierea țărmului, lovindu-se de funduri puțin adânci sau de stânci. ♦ Obstacol, colț de stâncă de care se izbesc valurile. [< fr. brisant].

BRIZÁNT, -Ă I. adj. (despre explozive) care se descompune într-un timp foarte scurt, dezvoltând faze sub presiune. II. s. m. 1. val care se rostogolește și se sparge în apropierea țărmului. 2. stâncă submarină de care se izbesc valurile. (< fr. brisant)

BRIZÁNT2 ~ți m. 1) mai ales la pl. Val care se sparge în apropierea țărmului, producând spumă și semnalând adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc. 2) Obstacol de care se sparg valurile, izbindu-se. /<fr. brisant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brizánt2 s. m., pl. brizánți

brizánt adj. m., s. m., pl. brizánți; f. sg. brizántă, pl. brizánte

Intrare: brizant (s.m.)
brizant1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brizant
  • brizantul
  • brizantu‑
plural
  • brizanți
  • brizanții
genitiv-dativ singular
  • brizant
  • brizantului
plural
  • brizanți
  • brizanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brizant (s.m.) brizantă

  • 1. Val care se sparge cu putere, producând spumă și care semnalează adâncimea redusă a apei sau prezența unui banc de nisip ori de pietriș.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Obstacol, colț de stâncă de care se izbesc valurile.
      surse: DN

etimologie: