13 definiții pentru brigand


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brigánd sm [At: DA / Pl: ~nzi / E: fr brigand] (Frm) Tâlhar de drumul mare.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tîlhar, hoț de drumul mare, hoț de codru, care jefuiește înarmat, singur sau (de cele mai multe ori) în ceată.

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand.

BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand].

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand)

BRIGÁND ~zi m. 1) Persoană care comite jafuri, făcând uz de forță; hoț de drumul mare; tâlhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand

*brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi

brigánd s. m., pl. brigánzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar.

Intrare: brigand
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brigand
  • brigandul
  • brigandu‑
plural
  • briganzi
  • briganzii
genitiv-dativ singular
  • brigand
  • brigandului
plural
  • briganzi
  • briganzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)