3 definiții pentru bricui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bricui vt [At: LTR2 / Pzi: ~esc / E: fr briquer] (Mrn) A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip.

BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bricuí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. bricuiésc, 3 sg. bricuiéște

Intrare: bricui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bricui
  • bricuire
  • bricuit
  • bricuitu‑
  • bricuind
  • bricuindu‑
singular plural
  • bricuiește
  • bricuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bricuiesc
(să)
  • bricuiesc
  • bricuiam
  • bricuii
  • bricuisem
a II-a (tu)
  • bricuiești
(să)
  • bricuiești
  • bricuiai
  • bricuiși
  • bricuiseși
a III-a (el, ea)
  • bricuiește
(să)
  • bricuiască
  • bricuia
  • bricui
  • bricuise
plural I (noi)
  • bricuim
(să)
  • bricuim
  • bricuiam
  • bricuirăm
  • bricuiserăm
  • bricuisem
a II-a (voi)
  • bricuiți
(să)
  • bricuiți
  • bricuiați
  • bricuirăți
  • bricuiserăți
  • bricuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bricuiesc
(să)
  • bricuiască
  • bricuiau
  • bricui
  • bricuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)