2 definiții pentru bricolat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRICOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bricolá vb., ind. prez. 1 sg. bricoléz, 3 sg. și pl. bricoleáză

Intrare: bricolat
bricolat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bricolat
  • bricolatul
  • bricolatu‑
  • bricola
  • bricolata
plural
  • bricolați
  • bricolații
  • bricolate
  • bricolatele
genitiv-dativ singular
  • bricolat
  • bricolatului
  • bricolate
  • bricolatei
plural
  • bricolați
  • bricolaților
  • bricolate
  • bricolatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bricola

  • 1. A practica tot felul de meserii.
    surse: DN
    • 1.1. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie.
      surse: DEX '09 DN
      • 1.1.1. A repara provizoriu.
        surse: DEX '09
  • 2. figurat A pune cap la cap.
    surse: MDN '00
  • 3. A aranja, a modela în scop de înșelăciune.
    surse: MDN '00

etimologie: