8 definiții pentru bricola


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bricola vi [At: MDA ms / Pzi: ~lez / E: fr bricoler] (Frm) 1 A face pe lângă gospodărie mici reparații sau lucrări de amenajare. 2 (Rar) A practica mai multe meserii. corectată

BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler.

BRICOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler].

BRICOLÁ vb. tr. 1. a practica tot felul de meserii. ◊ a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). 2. (fig.) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela în scop de înșelăciune. (< fr. bricoler)

bricolá vb. I ♦ 1. A face treburi cu caracter meșteșugăresc în propria locuință ◊ N. stă câteva zile la cabana sa de lângă Câmpina unde va cosi și va bricola cum a făcut și vara trecută.”2. (fig.) A pune cap la cap ◊ Bricolând locuri comune despre poeții în discuție, C.T. adaugă de obicei numai poleiala. Frazele lui acoperă cu staniol lucitor improprietatea cea mai evidentă [...]” R.lit. 4 VIII 83 p. 9. ♦ 3. A aranja, a modela în scop de înșelăciune ◊ „[Ceaușescu] își bricola imaginea unui domnitor pământean, patriot și naționalist.” R.lit. 42/93 p. 2. ◊ „Instalarea lui Everac în fruntea Televiziunii echivalează [...] cu întoarcerea la perioada de dinainte de ’65, la cel mai curat dejism cu putință. Nu e nimic de mirare în asta, câtă vreme ideologia fedesenistă a fost bricolată în mințile sprintene ale lui Bârlădeanu și Brucan, oamenii de casă ai lui Ghiță Dej.” Curierul rom. III 93 p. 4, în Romanian Digest; v. și R.l. internaț. 4 VIII 94 (din fr. bricoler; DN3)

bricolaj sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr bricolage] (Frm) 1 Efectuare pe lângă gospodărie de mici reparații sau lucrări de amenajare. 2 (Rar) Practicare a mai multor meserii.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză

bricolá vb., ind. prez. 1 sg. bricoléz, 3 sg. și pl. bricoleáză

Intrare: bricola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bricola
  • bricolare
  • bricolat
  • bricolatu‑
  • bricolând
  • bricolându‑
singular plural
  • bricolea
  • bricolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bricolez
(să)
  • bricolez
  • bricolam
  • bricolai
  • bricolasem
a II-a (tu)
  • bricolezi
(să)
  • bricolezi
  • bricolai
  • bricolași
  • bricolaseși
a III-a (el, ea)
  • bricolea
(să)
  • bricoleze
  • bricola
  • bricolă
  • bricolase
plural I (noi)
  • bricolăm
(să)
  • bricolăm
  • bricolam
  • bricolarăm
  • bricolaserăm
  • bricolasem
a II-a (voi)
  • bricolați
(să)
  • bricolați
  • bricolați
  • bricolarăți
  • bricolaserăți
  • bricolaseți
a III-a (ei, ele)
  • bricolea
(să)
  • bricoleze
  • bricolau
  • bricola
  • bricolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bricola

  • 1. A practica tot felul de meserii.
    surse: DN
    • 1.1. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie.
      surse: DEX '09 DN
      • 1.1.1. A repara provizoriu.
        surse: DEX '09
  • 2. figurat A pune cap la cap.
    surse: MDN '00
  • 3. A aranja, a modela în scop de înșelăciune.
    surse: MDN '00

etimologie: