O definiție pentru briant (piatră)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRIÁNT adj. Strălucitor, sclipitor, strălucit. // s.n. v. briliant. [Pron. bri-ant. / < fr. brillant].

Intrare: briant (piatră)
briant2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • briant
  • briantul
  • briantu‑
plural
  • brianturi
  • brianturile
genitiv-dativ singular
  • briant
  • briantului
plural
  • brianturi
  • brianturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

briant (piatră)

etimologie: