8 definiții pentru brașovean (locuitor)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brașovean, ~ă [At: GHICA, S. XIV / Pl: ~eni, ~ence / E: Brașov + -ean] 1 smf Locuitor din Brașov. 2 smf Persoană născută (și crescută) în Brașov. 3 a Care aparține orașului Brașov. 4 sm (Înv) Negustor din zona Brașovului. 5 sm (Reg) Vânt nedefinit mai îndeaproape. 6 sf (Reg) Căruță sau trăsură mare cu coviltir Cf chervan. 7 sf (Reg) Dans popular din zona Brașovului. 8 sf Melodie după care se execută brașoveana (7).

BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Brașov. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Brașov ori brașovenilor (1), referitor la municipiul sau județul Brașov ori la brașoveni. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri din Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

BRAȘOVEÁN, -Ă, brașoveni, -e, adj., s. m. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Brașov. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Brașov. 3. S. m. (Înv.) Negustor care vindea mărfuri de Brașov. – Brașov (n. pr.) + suf. -ean.

BRAȘOVEÁN, brașoveni, s. m. 1. Locuitor al Brașovului (vechiul nume al Orașului Stalin). 2. Negustor de brașovenie. Brașoveni săpunari... toți mînau înspre centrul orașului. D. ZAMFIRESCU, R. 6. Populațiunea orașelor se compunea de meseriași și neguțători împărțiți în... corporații: tabaci, brașoveni, gabroveni. GHICA, S. A. 36.

brașovean m. 1. locuitor din Brașov; 2. negustor care se aprovizionează la Brașov cu diferite obiecte fabricate de mână: era brașovean și-mi spusese brașoave AL.

brașoveán, -ncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Brașov. Negustor de ferărie, sticlărie și postavurĭ groase. S.n. fără pl. Vîntu de nord (Ml.) numi hațeganu în Mehedințĭ. Un fel de trăsură de modă veche acoperită cu pele și întrebuințată la călătoriĭ. V. rădvan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brașoveán adj. m., s. m., pl. brașovéni; adj. f. brașoveánă, pl. brașovéne

brașoveán s. m., adj. m., pl. brașovéni; f. sg. brașoveánă, pl. brașovéne

Intrare: brașovean (locuitor)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brașovean
  • brașoveanul
  • brașoveanu‑
plural
  • brașoveni
  • brașovenii
genitiv-dativ singular
  • brașovean
  • brașoveanului
plural
  • brașoveni
  • brașovenilor
vocativ singular
  • brașoveanule
  • brașovene
plural
  • brașovenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brașovean, -că brașovean brașoveancă

  • 1. Persoană originară sau locuitor (locuitoare) din municipiul sau județul Brașov.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: