11 definiții pentru brăzdar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăzdár sn [At: DA / Pl: ~e / E: brazdă + -ar] 1 Fier al plugului care trage brazdele în pământ. 2 Parte la mașinile de semănat care introduce semințele în pământ.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului (montat pe bîrnă, sub cormană) care taie brazda; ferul-mare, fierul-lat, fier brăzdător. Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5. Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era meieu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.

BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar.

BRĂZDÁR ~e n. Parte a plugului, care taie brazda în plan orizontal. /brazdă + suf. ~ar

brăzdar n. fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt: brăzdarul e partea cea mai folositoare și mai neapărată a plugului.

brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brăzdár s. n., pl. brăzdáre

brăzdár s. n., pl. brăzdáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRĂZDÁR s. (TEHN.) fier lat, (prin Olt. și Transilv.) sapă. (~ la plug.)

BRĂZDAR s. fier lat, (prin Olt. și Transilv.) sapă. (~ la plug.)

Intrare: brăzdar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brăzdar
  • brăzdarul
  • brăzdaru‑
plural
  • brăzdare
  • brăzdarele
genitiv-dativ singular
  • brăzdar
  • brăzdarului
plural
  • brăzdare
  • brăzdarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brăzdar

  • 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda în plan orizontal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5.
      surse: DLRLC
    • Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era mereu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Brazdă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09