5 definiții pentru brănuire brenoire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRĂNUÍRE, brănuiri, s. f. Acțiunea de a brănui și rezultatul ei.

BRENOÍRE s. f. v. brănuire.[1]

  1. Brănuire nu este definit. — gall

BRENOÍRE s.f. Operație de ungere a pieselor prin impregnare cu grăsimi în stare topită. [Pron. -no-i-. / după germ. Einbrennung].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brenoíre s. f., g.-d. art. brenoírei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRĂNUÍRE (< germ.) s. f. Operație de impregnare cu grăsimi topite a pieilor tăbăcite pentru a le face mai elastice, mai rezistente și hidrofobe, în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.

Intrare: brănuire
brănuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brănuire
  • brănuirea
plural
  • brănuiri
  • brănuirile
genitiv-dativ singular
  • brănuiri
  • brănuirii
plural
  • brănuiri
  • brănuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brenoire
  • brenoirea
plural
  • brenoiri
  • brenoirile
genitiv-dativ singular
  • brenoiri
  • brenoirii
plural
  • brenoiri
  • brenoirilor
vocativ singular
plural

brănuire brenoire

  • 1. Acțiunea de a brănui și rezultatul ei.
    surse: DLRM

etimologie: