7 definiții pentru brânaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Brână + suf. -aci.

BRÂNÁCI, brânace, s. n. (Reg.) Cingătoare. – Din brână + suf. -aci.

BRÎNÁCI, brînace, s. n. Cingătoare. Brînaciului drumu-i da Și din gură-așa-mi zicea Alei, mîndră, mîndră mea, Sai de-mi sumete brînaciul, Că-mi răpune Lotrean capul. PĂSCULESCU, L. P. 286.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brânáci (reg.) s. n., pl. brânáce

brânáci s. n., pl. brânáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BRÂNÁCI s. v. brâu, cingătoare.

brînaci s. v. BRÎU. CINGĂTOARE.

Intrare: brânaci
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brânaci
  • brânaciul
  • brânaciu‑
plural
  • brânace
  • brânacele
genitiv-dativ singular
  • brânaci
  • brânaciului
plural
  • brânace
  • brânacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

brânaci

etimologie:

  • Brână + sufix -aci.
    surse: DEX '98 DEX '09