7 definiții pentru brână


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brâ sf [At: ODOBESCU, S. II, 503 / Pl: ~ne / E: brâu] (Înv) Brâu (6).

BRẤNĂ, brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.

BRÎ́NĂ, brîne, s. f. 1. Brîu. Treceau [fete] avînd furcă la brîne. COȘBUC, P. II 203. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. BOLLIAC, O. 96. ◊ Fig. Cu o mînă stăpînă, Sfîșie a cerului brînă. TOMA, C. V. 389. 2. Ornament vopsit sau plastic în formă de brîu. Am admirat, noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503.

brî́nă f., pl. e (d. brîŭ, ca frînă d. frîŭ). Bucegĭ. Cărare, potecă pin prejuru unuĭ munte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

brấnă s. f., g.-d. art. brấnei; pl. brấne

brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRÎNĂ (< brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte.

Intrare: brână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brâ
  • brâna
plural
  • brâne
  • brânele
genitiv-dativ singular
  • brâne
  • brânei
plural
  • brâne
  • brânelor
vocativ singular
plural

brână

  • exemple
    • Treceau [fete] avînd furcă la brîne. COȘBUC, P. II 203.
      surse: DLRLC
    • Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. BOLLIAC, O. 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu o mînă stăpînă, Sfîșie a cerului brînă. TOMA, C. V. 389.
      surse: DLRLC
  • 2. Ornament vopsit sau plastic în formă de brâu.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Am admirat, noua brînă de piatră, săpată întocmai ca alesăturile unei bogate cămeși țărănești. ODOBESCU, S. II 503.
      surse: DLRLC
  • 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul.
    surse: DLRM

etimologie: