BOVIN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (La pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

bovin, ~ă [At: URICARIUL XIV, 243 / Pl: ~i, ~e / E: fr bovine] 1 sf (Lpl) Familie de mamifere din care face parte boul. 2 a Specific boului. 3 sf Exemplar de bovine (1). 4 a De bou. 5 a Din familia boului.

bovin, -ă s.f. adj. 1 s.f. (zool.; la pl.) Subfamilie de mamifere rumegătoare, cu coarnele persistente, din care fac parte vitele comute mari (boul, vaca, taurul); (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. 2 adj. Privitor la bovine; din familia sau din speța bovinelor. Rasă bovina. ◊ Pestă bovină = numele unei boli contagioase la bovine. ♦ Fig. (deprec.; despre oameni) Care este lipsit de inteligență, fără minte. ◊ (despre înfățișarea, privirea etc. ale oamenilor) Privire bovină. • pl. -i, -e. /<fr. bovine, cf.lat bŏvīnus, -a, -um.

BOVIN, -Ă, bovini, -e, adj., s. f. 1. Adj. De bou; din familia sau din speța boului. 2. S. f. (la pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, având ca tip boul; (și la sg.) animal care face parte din această subfamilie. – Din fr. bovin, lat. bovinus.

BOVIN, -Ă, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speța boului. Rasă bovină ◊ Pestă bovină = numele unei boli a vitelor cornute. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, avînd ca tip boul; animalele pe care le cuprinde această subfamilie. Măsurile tehnice organizatorice pentru condiționarea și îngrășarea bovinelor: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.

BOVIN, -Ă, bovini, -e, adj. De bou, din familia sau din speța boului. ♦ (Substantivat, f. pl.) Subfamilie din familia rumegătoarelor, avînd ca tip boul; (și la sg.) animal făcînd parte din această subfamilie. – Fr. bovin (lat. lit. bovinus).

BOVIN, -Ă adj. De bou, din specia boului. // s.f.pl. Subfamilie a rumegătoarelor, care are ca tip boul; (la sg.) animal din această subfamilie. [< fr. bovin, it. bovino, lat. bovinus].

BOVIN, -Ă I. adj. 1. referitor la bou. 2. (fig.) de om prost, tâmpit; de bou. II. s. f. pl. subfamilie de rumegătoare: boul. (< fr. bovin/és/, lat. bovinus)

BOVIN ~ă (~i, ~e) Care ține de specia boului; propriu boului. Rasă ~ă. /<lat. bovinus, fr. bovin

bovin n. care e de familia boului: rasa bovină.

*bovín, -ă adj. (lat. bovinus). Din specia bouluĭ: rasa bovină.

bovin adj. m., pl. bovini; f. bovină, pl. bovine

bovin adj. m., pl. bovini; f. bovină, pl. bovine

bovin adj. m., pl. bovini; f. sg. bovină, pl. bovine