botrio- [At: DN³ / E: fr botrio] Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciorchine”.

botrio¹- elem. de compunere „ciorchine, racem”. • /<fr. botryo-, cf. gr. βότρυς, υος „ciorchine de strugure”.

BOTRIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciorchine”. [Pron. -tri-o-. / < fr. botrio-, cf. gr. botrys].

BOTRIO- elem. „ciorchine, racem”. (< fr. botryo-, cf. gr. botrys, -yos)

BOTRIO-₂ „ciorchine, racem”. ◊ gr. botrys, yos, „ciorchine de strugure” > fr. botryo-, engl. id., germ. id. > rom. botrio-. □ ~blastospori (v. blasto-, v. -spor), s. m. pl., celule reproducătoare asexuate formate pe sterigme care se găsesc de-a lungul hifelor sau pe niște umflături terminale sau intercalare; ~for (v. -for), adj., care poartă ciorchini sau raceme; ~gen (v. -gen₁), s. n., mineral din grupul aluminit-cianotrichitului, care se prezintă în agregate reniforme sau botrioidale; ~id (v. -id), adj., în formă de ciorchine; sin. botrioidal; ~lit (v. -lit₁), s. n., varietate de datolit care se prezintă în agregate sub formă de ciorchini de strugure; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a curei de struguri în scop terapeutic.

BOTRIO-₁ „botridie, organ de fixare”. ◊ gr. bothrion „cavitate mică, gropiță” > fr. bothrio-, engl. id., germ. id. > rom. botrio-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., vierme parazit intestinal din familia cestodelor, al cărui organ de fixare este format din două botridii.