botejune, botejuni, s.f. (înv.) Sărbătoarea propriu-zisă a botezului, ce are loc după ceremonia religioasă de încreștinare a copilului, oficiată de preot la biserică: „C-așe-i rându-n botegiune, / Nevestele să se-adune” (Faiciuc, 2008: 245). – Din botez, *botezăciune (Scriban); lat. *baptidio, -iunem (MDA).