8 definiții pentru botcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bótcă1 sf [At: MARIAN, INS. 145 / V: boatcă / Pl: ~tci / E: nct] (Mol; Buc) 1 Alveolă în fagure, în care se reproduce matca Si: tâță. 2 Scorbură. 3 Lovitură dată în capul cuiva cu nodul degetului mare și apoi, printr-o întorsătură repede a pumnului, cu nodul degetului mic Si: castană, nucă, pară.

BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Alveolă (2) în care se găsește matca.

botcă f. Mold. chilioară în care se naște matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. butcă)].

bótcă f., pl. ĭ și e (ung. bödke, cutie. Cp. cu bîtcă 2). Alveolă, chilioară (maĭ ales a matceĭ albinelor). V. scorbură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

bótcă s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

Intrare: botcă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • botcă
  • botca
plural
  • botce
  • botcele
genitiv-dativ singular
  • botce
  • botcei
plural
  • botce
  • botcelor
vocativ singular
plural