bort sn [At: DN² / Pl: ~uri / E: fr bort] Diamant brut de calitate inferioară, întrebuințat ca abraziv.

bort s.n. Diamant brut, impur, cu o structură fibroasă sau granulară, cu luciu, întrebuințat la șlefuit sau la perforat, în industria forajului. • pl. -uri. /<fr. bort.

BORT s. n. Diamant cu structură fibroasă și cu luciu întrebuințat ca abraziv. – Fr. bort.

BORT s.n. Diamant de calitate inferioară, folosit la șlefuit sau la perforat. [Pl. -turi. / cf. fr. bort, germ. Bort].

BORT s. n. diamant de calitate inferioară pentru șlefuit sau perforat. (< fr. bort)

BORT n. Diamant de calitate inferioară, folosit ca abraziv. /<fr. bort

bort s. n.

bort s. n.

bort s. n.

BORT (< fr. {i}) s. n. Varietate de diamant translucid, puternic colorat, cu luciu gras, cristalizat sub formă de concrețiuni neregulate sau ca granule sferice cu structură radială, fibroasă și numeroase imperfecțiuni (din care cauză nu este folosit ca piatră prețioasă). Este utilizat la fabricarea sapelor de foraj și a uneltelor pentru prelucrarea metalelor.