7 definiții pentru bordurare

Explicative DEX

BORDURARE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

BORDURARE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

bordurare sf [At: DEX2 / Pl: ~rări / E: bordura] Răsfrângere a marginilor unui obiect.

bordurare s.f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. bordura.

BORDURARE s.f. Răsfrîngere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura].

Ortografice DOOM

bordurare s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări

bordurare s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări

bordurare s. f., g.-d. art. bordurării; pl. bordurări

Intrare: bordurare
bordurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bordurare
  • bordurarea
plural
  • bordurări
  • bordurările
genitiv-dativ singular
  • bordurări
  • bordurării
plural
  • bordurări
  • bordurărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bordurare, bordurărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei; răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi bordura DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.