3 definiții pentru bonăire
Explicative DEX
bonăi vi [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: nct] (Înv; d. albine) A bâzâi.
Arhaisme și regionalisme
bonăi, bonăiesc, v.i. (reg.) A murmura, a îngâna un cântec, a fredona: „Tătă zâua bonăie pân trare” (Faiciuc, 2008); „Până-i soare pă răzoare, / N-auz' nici o horitoare. / Dacă soarele sfințe / Tătă fata bonăie” (Bilțiu, 2006: 143). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bonăi, bonăiesc, vb. intranz. – (reg.) A murmura, a îngâna un cântec, a fredona: „Tătă zâua bonăie pân trare” (Faiciuc, 2008; Dragomirești). „Până-i soare pă răzoare, / N-auz’ nici o horitoare. / Dacă soarele sfințe / Tătă fata bonăie” (Bilțiu, 2006: 143). – Et. nec. (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bonăire
bonăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||