Definiția cu ID-ul 1291851:
Arhaisme și regionalisme
bonăi, bonăiesc, v.i. (reg.) A murmura, a îngâna un cântec, a fredona: „Tătă zâua bonăie pân trare” (Faiciuc, 2008); „Până-i soare pă răzoare, / N-auz' nici o horitoare. / Dacă soarele sfințe / Tătă fata bonăie” (Bilțiu, 2006: 143). – Et. nec. (MDA).