bonzar sm [At: LB / V: bân~, bun~ / Pl: ~i / E: nct] (Ent; reg) 1 Bărzăun (Bombus). 2 (Îc) ~-negru Viespe țigănească (Bombus lapidamis). 3 Gărgăun (Vespa crabro). 4 Tăun (Tabanus). 5 Streche. 6 Musca-calului Si: ~ de vite-, bonzăraș (6).

❍BONZAR sm. Trans. Bucov. 🐙 1 = BĂRZĂUN ¶ 2 = GĂRGĂUN ¶ 3 = TĂUN Y ¶ 4 = STRECHE ¶ 5 = MUSCA-CALULUI.

bonzar m. Buc. (Mold. bonzălău), bombar. [V. bombar].

bunzar sm vz bonzar

❍BUNZAR = BONZAR.

bombar m. viespe mare cu acul înțepător și veninos (Bombus terrestris). [Onomatopee, ca și variantele dialectale: bondar, bongar, bonzar].

BONZAR s. v. bărzăun, bondar, streche, tăun.

bonzar s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. STRECHE. TĂUN.

BONZARI s. pl. v. surguci.

bonzari s. pl. v. SURGUCI.

bonzar, bonzari, (bunzar), s.m. (reg.) Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „Cu cât sunt mai mulți bonzari primăvara, cu atât va fi anul mai roditor” (Faiciuc, 2008: 387). ■ (onom.) Bonzari, poreclă pentru locuitorii din Bârsana și Săliștea de Sus. – Onomatopee (Șăineanu).

bonzar, bonzari, (bunzar), s.m. – (reg.) Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „De aș pune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari” (Brediceanu, 1957: 68). ♦ (onom.) Bonzari, poreclă pentru locuitorii din Bârsana (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Roșca, 2004; AER, 2010), Săliștea de Sus (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Papahagi, 1925; Roșca, 2004). – Et. nec. (MDA); onomatopee (Șăineanu).

bonzar, -i, (bunzar), s.m. – 1. Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „De aș pune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari” (Brediceanu 1957: 68). 2. Poreclă pentru locuitorii din Săliștea și Bârsana. – Din bondar (de la bondăni „bombăni”).

bunzar, s.m. v. bonzar („bondar, cărăbuș”).

bunzar, s.m. – v. bonzar („bondar, cărăbuș”).

bunzar, s.m. – v. bonzar.