9 definiții pentru bonzar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bonzar sm [At: LB / V: bân~, bun~ / Pl: ~i / E: nct] (Ent; reg) 1 Bărzăun (Bombus). 2 (Îc) ~-negru Viespe țigănească (Bombus lapidamis). 3 Gărgăun (Vespa crabro). 4 Tăun (Tabanus). 5 Streche. 6 Musca-calului Si: ~ de vite-, bonzăraș (6).

bonzar m. Buc. (Mold. bonzălău), bombar. [V. bombar].

bombar m. viespe mare cu acul înțepător și veninos (Bombus terrestris). [Onomatopee, ca și variantele dialectale: bondar, bongar, bonzar].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BONZÁR s. v. bărzăun, bondar, streche, tăun.

bonzar s. v. BĂRZĂUN. BONDAR. STRECHE. TĂUN.

BONZÁRI s. pl. v. surguci.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bonzár, bonzari, (bunzar), s.m. – (reg.) Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „De aș pune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari” (Brediceanu, 1957: 68). ♦ (onom.) Bonzari, poreclă pentru locuitorii din Bârsana (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Roșca, 2004; AER, 2010), Săliștea de Sus (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Papahagi, 1925; Roșca, 2004). – Et. nec. (MDA); onomatopee (Șăineanu).

bonzár, -i, (bunzar), s.m. – 1. Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „De aș pune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari” (Brediceanu 1957: 68). 2. Poreclă pentru locuitorii din Săliștea și Bârsana. – Din bondar (de la bondăni „bombăni”).

Intrare: bonzar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bonzar
  • bonzarul
  • bonzaru‑
plural
  • bonzari
  • bonzarii
genitiv-dativ singular
  • bonzar
  • bonzarului
plural
  • bonzari
  • bonzarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)