bonzar, bonzari, (bunzar), s.m. – (reg.) Bondar, cărăbuș (Melolontha melolontha): „De aș pune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari” (Brediceanu, 1957: 68). ♦ (onom.) Bonzari, poreclă pentru locuitorii din Bârsana (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Roșca, 2004; AER, 2010), Săliștea de Sus (Bilțiu-Dăncuș, 2005; Papahagi, 1925; Roșca, 2004). – Et. nec. (MDA); onomatopee (Șăineanu).