4 definiții pentru boncănit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BONCĂNIT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

BONCĂNIT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. 2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din boncăni „a rage”.

boncănit sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bocăni] 1 Mugetul cerbului în perioada de rut. 2 Perioada de rut la cerbi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

boncănit s. n., pl. boncănituri

Intrare: boncănit
boncănit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncănit
  • boncănitul
  • boncănitu‑
plural
  • boncănituri
  • boncăniturile
genitiv-dativ singular
  • boncănit
  • boncănitului
plural
  • boncănituri
  • boncăniturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boncănit, boncăniturisubstantiv neutru

  • 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere. DEX '98 DEX '09
  • 2. Perioada de împerechere la cerbi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • boncăni „a rage”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.