2 definiții pentru boncăluire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boncăluire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: boncălui] 1 (D. cerbi și bovine) Emitere de sunete specifice în perioada de rut Cf boncălui (1). 2 Boncăire (2). 3 Urlat. 4 Mormăit.
boncăluire s.f. (reg.) Boncăluit. • pl. -i. /v. boncălui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Intrare: boncăluire
boncăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||