2 definiții pentru boncăluire
Explicative DEX
boncăluire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: boncălui] 1 (D. cerbi și bovine) Emitere de sunete specifice în perioada de rut Cf boncălui (1). 2 Boncăire (2). 3 Urlat. 4 Mormăit.
boncăluire s.f. (reg.) Boncăluit. • pl. -i. /v. boncălui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Intrare: boncăluire
boncăluire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
boncăluire, boncăluirisubstantiv feminin
- 1. (Despre cerbi și bovine) Emitere de sunete specifice în perioada de rut. MDA2 DEXIsinonime: boncăluit
- 2. Boncăire. MDA2sinonime: boncăire
- 3. Urlat. MDA2sinonime: urlat
- 4. Mormăit. MDA2sinonime: mormăit
etimologie:
- boncălui MDA2 DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.