4 definiții pentru boncăire
Explicative DEX
boncăire sf [At: DA ms / V: ~coi~, bun~, buncoire / Pl: ~ri / E: boncăi] 1 Boncăluire. 2 (D. cerbi și bovine) Emitere de răgete furioase Cf boncăi. 3 Urlat.
boncăire s.f. (reg.) Faptul de a boncăi; boncăit. • pl. -i. /v. boncăi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
boncălăire sf vz boncăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boncoire sf vz boncăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: boncăire
boncăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
boncălăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
boncoire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
boncăire, boncăirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a boncăi. DEXIsinonime: boncăit
- 1.1. Boncăluire. MDA2sinonime: boncăluire
- 1.2. (Despre cerbi și bovine) Emitere de răgete furioase. MDA2
- 1.3. Urlat. MDA2sinonime: urlat
-
etimologie:
- boncăi MDA2 DEXI