opțiuni
  • info

4 definiții pentru boncăire

Explicative DEX

boncăire sf [At: DA ms / V: ~coi~, bun~, buncoire / Pl: ~ri / E: boncăi] 1 Boncăluire. 2 (D. cerbi și bovine) Emitere de răgete furioase Cf boncăi. 3 Urlat.

boncăire s.f. (reg.) Faptul de a boncăi; boncăit. • pl. -i. /v. boncăi.

boncălăire sf vz boncăire

boncoire sf vz boncăire

Intrare: boncăire
boncăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncăire
  • boncăirea
plural
  • boncăiri
  • boncăirile
genitiv-dativ singular
  • boncăiri
  • boncăirii
plural
  • boncăiri
  • boncăirilor
vocativ singular —
plural —
boncălăire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncălăire
  • boncălăirea
plural
  • boncălăiri
  • boncălăirile
genitiv-dativ singular
  • boncălăiri
  • boncălăirii
plural
  • boncălăiri
  • boncălăirilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boncoire
  • boncoirea
plural
  • boncoiri
  • boncoirile
genitiv-dativ singular
  • boncoiri
  • boncoirii
plural
  • boncoiri
  • boncoirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

boncăire, boncăirisubstantiv feminin

  • 1. regional Faptul de a boncăi. DEXI
    sinonime: boncăit
    • 1.1. Boncăluire. MDA2
      sinonime: boncăluire
    • 1.2. (Despre cerbi și bovine) Emitere de răgete furioase. MDA2
    • 1.3. Urlat. MDA2
      sinonime: urlat
etimologie:
  • vezi boncăi MDA2 DEXI

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.